Middle English Dictionary Entry
aliǧǧen v.
Entry Info
Forms | aliǧǧen v. Forms: sg. 3 alīð; p. sg. alay, alei. |
Etymology | OE ālicgan fail. |
Definitions (Senses and Subsenses)
1.
(a) To subside; cease, end; of light: go out; (b) to turn out badly, fail.
Associated quotations
a
- c1225(?c1200) St.Kath.(1) (Einenkel)1628 : For þing þet sone alið [L transituris], weole þet aa lesteð.
- c1225(?c1200) St.Kath.(1) (Einenkel)2153 : For þis lutle pine þe alið in lute hwile.
- c1225(?c1200) St.Marg.(1) (Bod 34)30/4 : Þet liht a-lei lutlen [Roy: lutlen ant lutlen].
- c1230(?a1200) *Ancr.(Corp-C 402)66b : A muche wind alið [F est abatu, L prosternitur] wið a lute rein.
- c1300 Lay.Brut (Otho C.13)24873 : Þe loudinge alay for drede of þan kinge.
b
- c1275(?a1200) Lay.Brut (Clg A.9)26298 : Nu is hit muchel leod-scome ȝif hit scal þus a-ligge, bute þer sum sake beo ær we iwurðe sæhte.
- c1225(?c1200) St.Marg.(1) (Bod 34)10/27 : Ne his lufsumlec neuer mare ne mei lutli ne aliggen; for he ne alið neuer, ah liueð a in are.
- c1230(?a1200) *Ancr.(Corp-C 402)68a : Luue..halt men togederes, for hwen luue alið [L cadit] þenne beoð ha isundret.